- Editorial - nr. 145 / 25 Iulie, 2008 Repros adresat, mai zilele trecute, de un roman altui roman: "Ia lasati-o mai moale cu nationalismul si cu patriotismul vostru!". Nu-mi venea sa cred. Repet, o spunea un roman! O afirmatie care spune multe despre unii romani "la vremuri noi", postdecembriste, care isi lasa amprenta asupra convingerilor conjuncturale si oportuniste ale unor parveniti ajunsi la ciolan, pentru care conteaza doar burta proprie, teschereaua plina, interesul personal. Nu poti sa nu te cutremuri auzindu-l pe guresul vituperand contra "romanismului" si a "discursului nationalist". Celui care gura i-o ia inainte, fara sa se prea gandeasca macar ce spune, fara sa aiba grija ce porumbei zboara din ea, din moment ce se trezeste vorbind cand sare din baie, i-am aduce cateva argumente convingatoare, plauzibile. Cu discurs nationalist, uneori chiar extremist, au castigat alegerile Nicolas Sarkozy, actualul presedinte francez, sa nu mai vorbim de Silvio Berlusconi, premierul italian, la a carui victorie a contribuit, intr-un fel sau altul, Liga Nordului, cu al ei lider exclusivist in toate privintele. Va mai amintiti ce declara Sarkozy pus, ca ministru al Internelor, in fata unor miscari ale marocanilor, mahgrebienilor, algerienilor? "Cui nu-i convine in aceasta Franta _ a decretat el _ n-are decat sa plece!". Ia sa le fi spus asa ceva domnul Traian Basescu adeptilor autonomiei teritoriale pe criterii etnice a Tinutului Secuiesc! Ce mai proteste, ce mai ocari s-ar fi pravalit in carca si in capul lui, de la Tel-Aviv, Washington si Budapesta pana la Bucuresti! Despre ce se intampla in Italia zilelor noastre, sa nu mai vorbim! Socialistii spanioli nu si-au adaptat, oare, discursul in aceeasi directie a apararii interesului si a demnitatii nationale? Nemtii si grecii, mai ales, nu au procedat la fel? Sa fie, cumva, oare mai mici patrioti si nationalisti francezii