Folk You! se află la a patra ediţie. Cînd am început, nici nu credeam că vom ajunge aici. Speram, dar nu credeam. Ştiam că poezia şi cîntecul sînt fraţi (sau surori), dar ostentaţia cu care ne bombarda show-biz-ul cu produse nonculturale ne făcea să fim oarecum sceptici.
Folk You! se află la a patra ediţie. Cînd am început, nici nu credeam că vom ajunge aici. Speram, dar nu credeam. Ştiam că poezia şi cîntecul sînt fraţi (sau surori), dar ostentaţia cu care ne bombarda show-biz-ul cu produse nonculturale ne făcea să fim oarecum sceptici.
Mărturisim, după atîta timp, că demersul nostru era, acum trei ani, un război cu morile de vînt. Sîntem fericiţi că speranţa a fost mai puternică decît evidenţa realităţii. A realităţii mediatice pentru că, în fapt, lucrurile s-au demonstrat a fi cu totul altfel: ceea ce vedeam zilnic la televizor sau ascultam la radio, sau citeam în ziare reflecta o imensă mistificare a gustului public.
VIBRAŢII. Nevoia de conţinut, de mesaj, de autentic a funcţionat tot timpul, dar nimeni nu se gîndise să rişte o confruntare, o verificare măcar. A făcut-o Jurnalul Naţional, împreună cu Florian Pittiş. Nu ştim cît merit avem în acest demers, pentru că, la urma-urmei, nu noi am inventat folkul şi nu noi l-am dus la strălucirea maximă. Noi doar am reamintit lumii că există. Am şters praful de pe vechile LP-uri, am reascultat benzile late de magnetofon şi am constatat că vibrăm la sunetul lor. Am convocat apoi muzica tînără de altădată la o audiţie pe plajă. Biologic, muzica aceea este la fel de tînără, ba, parcă, chiar mai tînără. Publicul contemporan al acelei muzici şi publicul contemporan de acum s-au înfrăţit trei ani la rînd în faţa scenelor noastre mobile care au străbătut litoralul de la Vama Veche la Gura Portiţei.
Am început cu "legendele" (Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Mircea Baniciu, Alexan
