- Diverse - nr. 146 / 26 Iulie, 2008 Viata, ca realitate si enigma, ne ofera mereu clipe de meditatie; incet, reusim sa gasim raspunsuri partiale, si asta pentru ca adevarul este doar la Dumnezeu. In sufletul meu persista ideea ca lucrurile si cuvintele sunt de cand lumea si noi nu facem decat sa le redescoperim si/sau sa le intelegem. Altfel spus, reinviem o traditie primordiala, precum este scris in Geneza 11.1: "Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte." Asa am pornit sa aflu de ce noi spunem inima, iar francezii coeur, englezii heart, grecii cardia si latinii cordis. Autorii DEX-ului considera ca termenul inima provine din latinescul anima, stergand cu buretele peste 3.000 de ani din istoria comuna a popoarelor. Raspunsul este complex si el isi trage seva atat din sanscrita vedica, cat si din marile culturi sumeriana si egipteana. Reamintesc spusele lui Nostradamus, care considera Romania ca fiind "Mesopotamia Europei", si se pare ca n-a fost un accident. Ar fi banal sa mentionez doar simbolistica inimii (ca sediu al sufletului, al sentimentelor de iubire, al vietii), si despre cei rai, considerati fara inima sau avand-o de piatra - in opozitie cu aceia care au o inima de aur. Daca deschidem Biblia, gasim: "Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie" (Ioan 7.38.) si "…voi sunteti Templul lui Dumnezeu, ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi" (1 Corinteni 3.16.). Acum sa ne intoarcem in trecutul indepartat, in mileniul IV i.Hr. Atunci, in Asia si in Africa se afirmau cateva mari civilizatii ale lumii. In Sumer, fiica zeului An (in unele texte apare ca inteligenta divina, care a creat si sustine universul, fiind responsabil cu asa-zisele me), este Inanna/Innin (al carui nume deriva de la nin.an.na. si inseamna "Stapana cerului", are epitetul de "Regina tuturor me"). Desi specialistii inca mai sovaie in a traduce sensul termenului me,