1992. Nebunii din Pietra de Sus s-au strîns în curtea spitalului cerînd cu glas tare să voteze şi ei. Legea alegerilor locale nu dă bolnavilor psihici dreptul de a alege şi a fi aleşi.

1992. Nebunii din Pietra de Sus s-au strîns în curtea spitalului cerînd cu glas tare să voteze şi ei. Legea alegerilor locale nu dă bolnavilor psihici dreptul de a alege şi a fi aleşi. Liderul nebunilor, fostul redactor-şef al ziarului judeţean, a prezentat direcţiunii o Moţiune de protest, anunţînd că, dacă nu li se dă acest drept de care, într-o democraţie, trebuie să beneficieze toţi cetăţenii, ei se vor plînge la ONU, la Amnesty Internaţional, la UNESCO şi la Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Directoarea, o femeie de treabă, dar cu mari probleme familiale, nu ştie ce să facă. La toate s-a gîndit, dar la o asemenea mişcare nu. Bine măcar că nu vor să aleagă primar pe unul dintre ei!, se gîndeşte ea privind pe fereastră la pancartele agitate de nebuni. Comisia electorală judeţeană n-o ajută cu nimic. Preşedintele ei, un judecător rigid, o ţine una şi bună cu legea. Să se respecte legea! Păi să vină el în faţa nebunilor şi să le explice asta! Afară, strigătele se înteţesc. Cineva lansează ideea unei intrări în clădirea direcţiunii, în genul celebrei pătrunderi în sediul CC din 22 decembrie 1989. Directoarea pune mîna din nou pe telefon. La Comisia electorală centrală, găseşte mai multă înţelegere. Unul dintre membri dă chiar o soluţie. – S-au înscris pe listele electorale? Nu?! Păi dacă nu, nu şi-au îndeplinit datoria asta civică, cum pot pretinde dreptul de a vota? Directoarea s-a prins rapid. Iese din curte, strigă să se facă linişte şi, pe un ton ameninţător, îi ia la întrebări. Au verificat dacă sînt pe listele electorale? Ce fel de cetăţeni sînt ei? Cum să califice ea delăsarea asta? Conştienţi că nu şi-au îndeplinit o elementară datorie cetăţenească, ne