LA PAS PRIN BUCUREŞTI. Publicitarul Bogdan Naumovici, născut, crescut în Capitală, nu ar vrea să aducă mai mulţi bani în oraş, pentru că administraţia locală ar avea mai mult de furat. Sursa: EVZ
Cu o copilărie petrecută printre corcoduşii, narcisele, cişmelele, sifonăriile şi şantierele din Militari, Bogdan Naumovici, directorul de creaţie de la „shop-ul“ de idei 23 Communication Ideas, nu vede de ce i-ar plăcea Capitala României. „Dacă îl compari cu Londra, de exemplu, n-ai cum să fii un fan al Bucureştiului, oricât de bucureş- tean ai fi. Nu se poate, obiectiv vorbind, să nu vezi la ce capitole suferim“, începe, direct, punând degetul pe rana cea mai mare a oraşului, pe care niciun medic n-a reuşit încă s-o vindece: administraţia locală. Apoi, lucrurile încep să se lumineze, atunci când vine vorba de vârsta copilăriei. De atunci, amintirile sunt mai luminoase, chiar dacă tabloul este la fel de gri. „Acuma, când mă gândesc, mi le aduc aminte cu plăcere. Dar nu am de ce să mi le amintesc aşa. Doar că era vârsta aia, a bătăilor cu cornete de hârtie, când te distrai oriunde“, îşi explică răbufnirea de simpatie Naumovici.
„Am săpat la Dâmboviţa“
Cu el, Bucureştiul luat la pas duce prin zona de nord, prin cartierul Dorobanţi: „Dar aia nu e ce înseamnă Bucureştiul. E altceva. Cei mai mulţi bucureşteni nu tră- iesc acolo, ci în cartierele muncitoreş ti, care arată foarte sumbru“, delimitează publicitarul, clar, lucrurile. Într-o îmbinare de amintiri cu trăiri din prezent, Naumovici compară, precum făcea Cuza cu ocaua, oraşul cu ce ar putea fi.
„Eu n-am amintiri frumoase despre Bucureşti. L-am prins înainte de cutremurul din ’77, la cutremur şi l-am văzut şi dup-aia, când au început să construiască. Mi-aduc aminte şi când erau numai case în Militari. Dar îmi amintesc şi când a început să se construiască şi s-au mutat tot C
