Se rade foarte putin in Romania, in romaneste. Avem o gramada de tabloide, sitcomuri, show-uri de divertisment, este inflatie chiar de glumite televizate, de poante, numai ca nu prea rad la toate astea si stiu ca nu sunt singurul.
Primul lucru oarecum in neregula e ca se rade foarte mult la buletinul de stiri sau se rade foarte mult de raul altora. Radem de prostiile spuse de oameni care ne conduc, de exemplu, in loc sa ne revoltam. Radem de rapoartele europene pentru ca sunt neputincioase. Dar eu nu rad la programele concepute special pentru ras. Alte generatii si i-au avut pe-ai lor, fie ca era vorba despre Toma Caragiu sau Dem Radulescu, fie ca s-or fi numit Vacanta Mare sau Divertis.
Ben Stiller, Owen Willson, Steve Carell, Jim Carrey, Adam Sandler, Chris Rock, Jay Leno, Jerry Seinfeld si omul al carui geniu ma lasa mut de fiecare data, Ricky Gervais. Am facut un inventar in goana calului. Toti fac comedie adevarata, toti te fac sa razi pana cazi, multi sunt si foarte inteligenti - nu intri in depresie dupa ce hohotesti pentru ca te amuzi cu poante de doi bani. Isi calculeaza glumele, isi construiesc cu atentie „improvizatiile“, sunt niste oameni foarte interesanti in interviuri, mai provocatori decat tot felul de staruri „dramatice“ cu un bat infipt in fund. Ei ma fac sa rad cu adevarat, din toata inima.
De ce nu avem nici macar niste tipi care sa incerce sa se apropie de calitatea americanilor si a britanicilor pomeniti mai sus? Pentru ca la noi se improvizeaza si la nivel de productie. Nimeni n-are tupeu sa investeasca intr-un serial inteligent, cu sanse de a ajunge cult. Pana si comicii buni sunt nevoiti sa se zbata in previzibil pentru ca nu exista rabdare (era un personaj interesant la „Mondenii“ care a plecat pana la urma scarbit de ce trebuia sa faca).
Se mai face comedie buna oarecum underground (am vazut nis
