In general, oamenii sunt generosi atunci cand vine vorba de apropiatii lor. Dar de multe ori uitam sa fim oameni si ne mai aducem aminte de acest lucru atunci cand ni se intampla sa vedem dezastre cu ochii nostri. In urma cu putin timp inundatiile au lovit nordul tarii si au lasat fara multe bunuri, case sau gradini numerosi oameni.

Toti cei loviti de natura si-au plans durerea si la scurt timp au inceput sa isi stranga ce a mai ramas din agoniseala lor de o viata - nu aveau timp de pierdut, ploua in continuu. Cu toate acestea nici macar dezastrul nu i-a unit pe oameni.

La fata locului urmaream filmul razbunarii naturii si eram uimita de cat de mult urcase paraul care de obicei vara seaca. De-a lungul cursului apei erau numerosi arbori ce fusesera taiati probabil ilegal, asa cum se intampla cu multe paduri din toata tara. Cateva masini aduse de apa, Dumnezeu stie de unde, zaceau pe cele cateva poduri ramase in picioare. Masina pompierilor rasturnata in mijlocul raului, o barca de salvare, garduri puse la pamant, gradini in care mai plutea doar apa.

Natura data peste cap

Defrisarile ilegale au lasat goale cateva piscuri de munti. Nimic nu mai e la locul lui si nimeni nu se mai oboseste sa mai planteze ceva in loc. Locuitorii sunt resemnati in fata hotilor de paduri, padurarul este de partea lor iar natura este data peste cap.

Un barbat batut de necazuri s-a uitat in ochii mei si m-a intrebat ce filmez - de bine sau de rau, frumosul sau uratul? Nu am stiut prea bine ce sa-i raspund. L-am intrebat ce as putea sa mai fotografiez frumos dupa ce apa trecuse peste casele si gradinile lor. A ridicat din umeri... I-am spus la randul meu ca natura nu-i iarta nici pe cei care nu iau atitutidine.

Am uitat sa fim oameni?

Oamenii dau de obicei dovada de compasiune in situatii critice dar pare ca de