"Viata de dealer valutar nu depaseste 5 ani. Starea de incordare permanenta la monitorul pe care curg cursuri, grafice si analize si teama de a nu aduce “gauri” bancii pe care o reprezinti, fac ca dupa circa 5 ani, dealerii sa renunte", scrie Dan Popa pe blogul sau, intr-un portret-robot al acestei meserii de mare risc. „Cazuri de lesin pe fond de stres au fost. Infarct nu, ca piata romaneasca nu este la fel de matura ca cea din Vest", povesteste unul dintre putinii romani trecuti prin aceasta experienta.
"Dar am avut colegi pe care a fost nevoie sa-i inlocuim, ca lesinasera de stres” spune unul din dealerii romani ai unei banci din Top3. El admite ca recompensa financiara a unui dealer e pe masura eforturilor.
„Discutam de nivelul miilor de euro. E o fericire de scuta durata, insa. Trebuie sa-ti placa ce faci, altfel in mai putin de un an te duci sa te internezi la Spitalul 9”, spune dealerul. Munca unui dealer consta in pariul cu intuitia, pe care dealerul trebuie sa il castige zilnic. „E nebunie. Stau in medie opt ore pe zi cu ochii in monitoare, fac calcule si plasez bani. Ma uit cu un ochi la cursuri, la datele macroeconomice din tot felul de state, la stiri politice, economice. Cu celalat ochi sunt atent la ce-mi comanda banca sau clientul pentru care lucrez” mai spune dealerul.
Un dealer bun stie ca munca lui se imparte in doua. „Trebuia sa urmaresti doua componente; una pe pietele valutare din afara, iar cealalta de pe piata noastra. Pe piata externa, trebuie sa reglezi pozitia bancii pe care o reprezinti. De pilda, banca ta are de platit clientilor dobanzi scadente si are nevoie de lei. Ca sa-i obtina, vinde euro. Sau invers. Poate avea nevoie urgenta de euro sau lira sterlina pentru a achita un imprumut extern si trebuie sa vanda lei. Atunci intervii tu. Intri in piata si te orientezi. Nu intotdeauna insa vinzi sau cumperi m