ACŢIUNECel mai mic parc naţional din România a fost înfiinţat de studenţi la Geologie

Buila-Vînturariţa are parte numai de "bucurii": o carieră de calcar ai cărei şefi umblă cu fitile împotriva ariei protejate, agitaţia obştilor care-şi vor pădurile exploatate şi mai nou interesul vînătorilor pentru lighioanele protejate.

Asociaţia Kogayon, înfiinţată de o mînă de studenţi, a reuşit după cîţiva ani de studii şi cercetări să traseze limitele Parcului Naţional Buila-Vînturariţa care face parte acum din Natura 2000, reţeaua de arii protejate la nivel european. A fost declarat parc naţional pentru valoarea peisagistică naturală deosebită şi ecosistemele montane aproape neatinse de mîna omului. Este singurul parc naţional în administrarea căruia este implicată o asociaţie. Pe cele 4.200 de hectare există peste 800 de specii de plante şi de animale protejate. Aici se găseşte jumătate din speciile de orhidee existente în România. În interiorul parcului se află cîteva mănăstiri de patrimoniu: Bistriţa, Arnota, Schitul Pătrunsa, dar şi două biserici cioplite în stînca unei peşteri închise publicului.

PROBLEME. Florin Stoican, unul dintre iniţiatorii proiectului de înfiinţare a parcului, este doctorand în Geologie şi, fiind din Costeşti, comuna de la poalele parcului, nu i-a fost deloc greu să lupte pentru protejarea acestei zone. La limita parcului funcţionează de cîţiva zeci de ani o carieră din care se extrage calcar, firma care o exploatează fiind de stat. În 2007, şefii carierei au decis să o extindă în detrimentul parcului, dar s-au lovit de îndîrjirea Consiliului Ştiinţific, care le-a respins cererea. Este adevărat că există erori între hotărîrea de înfiinţare a parcului şi cea de exploatare, pentru că există o suprafaţă de 16 hectare peste care parcul şi cariera se suprapun. Văzînd că nu pot cîştiga nicicum alte suprafeţe de exploatat, ş