- Extern - nr. 146 / 26 Iulie, 2008 Capturarea criminalului de razboi, Radovan Karadzic, a fost salutata, cu entuziasm oportunist, in cancelariile occidentale. Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei, jubileaza. Nemaiputand de bucurie, sar intr-un picior si aplauda Jose Manuel Barroso, seful Executivului European, sefii diplomatiilor suedeza si finlandeza, Carl Bildt si Alexander Stubb. Arestarea lui Radovan Karadzic, unul dintre cei mai vanati criminali de razboi in cei 13 ani trecuti, care traia aproape de capitala Serbiei, la Novi Belgrad, unde fostul lider al sarbilor bosniaci practica medicina alternativa, chiar sub nasul autoritatilor, sub o noua infatisare, sub numele de Dragan Dabici, cu ochelari, par lung si barba, este inclusa printre victoriile lui Tadici, presedintele tarii. Ce nu face omul, de dragul Uniunii Europene?! Inculpat pentru genocid si crime de razboi, Karadzic va fi predat Tribunalului Penal International de la Haga, pentru fosta Iugoslavie, asa cum a fost si Slobodan Milosevici. Cat de vinovat este el pentru masacrul de la Serebrenita, altii, desigur, vor stabili. Ca ziarist, ca parlamentar in vremea razboiului de agresiune asupra Iugoslaviei, eu pun altfel problema. M-am convins, cu prilejul vizitei, la Bucuresti, a primului ministru englez de pe atunci, Tony Blair, mai ales in urma discursului din Camera Deputatilor, de naivitatile voite, de adversitatea dovedita atunci fata de sarbi, nu numai de Slobodan Milosevici. Fara indoiala, de "gestionarea" razboiului de agresiune impotriva fostei Iugoslavii vinovata se face NATO! NATO, arogantul general Jamie Shea, secretarul de stat american Madelaine Albright, care au aruncat canistra cu benzina asupra unei tari suverane, independente, membra a ONU. Aroganta agresiva a celor care, tocmai in Saptamana Patimilor, nu au inteles nimic din Pilda Mantuitorului si au sfidat indemnul "Nu atingeti locurile