Dacă ai uniformă, ai parte - este noua sintagmă ce ghidează visurile de bunăstare ale bacalaureaţ ilor, care se îngrămădesc cu miile să prindă un loc la Academia de Poliţie. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Mediafax

1 /.

Siguranţa locului de muncă, salariul, prestanţa pe care, cred ei, le-o dau uniforma şi gradele în faţa sătenilor sau vecinilor de bloc sunt doar câteva dintre motivele care-i determină pe tineri să se facă poliţişti. Cifrele sunt cât se poate de grăitoare: anul acesta, la Facultatea de Poliţie din cadrul Academiei „Alexandru Ioan Cuza“ din Bucureşti sunt 495 de locuri scoase la concurs şi 3.104 de pretendenţi, adică şase pe un loc.

Concurenţa a crescut spectaculos în ultimii şase ani, motiv pentru care EVZ a încercat să desluşească resorturile care-i fac pe adolescenţi să-şi dorească această meserie. Asta, în ciuda faptului că, în România, oamenii legii sunt ironizaţi adesea prin porecle gen „Sticleţi“, „Copoi“, Curcani“ sau „Garcea“.

VIRULENŢĂ

„Academia de Poliţie îi învaţă cum să intre în graţiile superiorului“

Andreea este profesoară la Academia de Poliţie. Declară franc, nu înainte de a cere dreptul la anonimat, că Academia de Poliţie este o instituţie contra firii: „Mie nu mi se pare normal să ţii nişte oameni într-un regim cazon, uneori împotriva voinţei lor. Nu e natural, pur şi simplu“. O întrebăm care e diferenţa între aşteptările candidaţilor şi realităţile de care se lovesc „bobocii“ de anul I.

„Toţi îşi imaginează că este uşor, dar îşi dau seama după primul semestru în ce au intrat. Puţini renunţă însă, mai ales că scopul lor nu e facultatea în sine, ci perspectivele oferite după absolvire“, ne explică Andreea. Pusă în faţa „modelului Garcea“ şi a percepţiei publice negative asupra poliţiştilor în general, profesoara zâmbeşte ironic:

„Să ştiţ