Mulţi analişti descoperă un disconfort în creştere al Japoniei privind alianţa cu Statele Unite. O cauză pleacă de la armele nucleare ale Coreei de Nord şi de la îngrijorarea că SUA nu vor reprezenta adecvat interesele nipone (cum ar fi să ceară explicaţii în legătură cu cetăţenii japonezi răpiţi de nord-coreeni cu ani în urmă). Un alt aspect este reprezentat de marinarii americani aflaţi în Okinawa şi de cerinţa ca o parte dintre ei să se mute în Guam. Lista este lungă, dar aceste probleme ar putea fi considerate "casnice": dintre cele care, deşi e posibil să işte certuri într-un cuplu, nu au cum să ducă la un divorţ. Există însă şi o îngrijorare mai profundă, care pleacă de la temerea Japoniei ca americanii să nu o marginalizeze în favoarea unei Chine în ascensiune. De exemplu, unii niponi se plîng că chinezii se bucură de mai multă atenţie decît ei ca subiect al campaniei electorale americane. Această nelinişte nu e surprinzătoare: puterea de apărarea a SUA şi cea japoneză nu sînt egale, lucru care produce agitaţie în tabăra mai dependentă de forţa celeilalte.

De-a lungul anilor, s-au sugerat cîteva măsuri pentru ca alianţa să devină mai echilibrată, printre care aceea ca Japonia să se transforme într-o ţară "normală" din punct de vedere al înzestrării militare, inclusiv al armelor nucleare. Dar asemenea propuneri ar aduce mai multe probleme decît soluţii. Chiar dacă Japonia s-ar conforma, ea tot nu ar putea să egaleze capacitatea militară americană şi să elimine asimetria. Merită amintit că în timpul Războiului Rece, aliaţii europeni ai SUA au avut temeri similare în legătură cu dependenţa faţă de americani şi posibilitatea să fie abandonaţi, în ciuda forţei militare de care dispuneau.

Adevărata garanţie a hotărîrii americane de a apăra Japonia constă în prezenţa trupelor şi bazelor militare ale SUA, precum şi în cooperarea în acele privinţe - cu