EVZ vă spune povestea extraordinară a Norei Iuga, pentru care fotbalul şi literatura se leagă firesc.
Opoetă de 77 de ani lăcrimează auzind la ştirile din sport că Vali Bădoi a fost transferat de la Rapid la Steaua. Un balerin care joacă în „Lacul Lebedelor“ e nelipsit de pe stadionul Giuleşti. Un Giuleşti vechi, în care de zeci de ani miroase a urină şi unde, pe vremuri, femeile tinere, rupte de foame, urmăreau dansul cu mingea al unui homosexual graţios. Toate se leagă miraculos.
Scrisoarea fără sfârşit
Poeta Nora Iuga, pe numele ei real Eleonora Almosnino, e cunoscută pasionaţilor de literatură de calitate. Câţi vor mai fi rămas. Doamna Iuga locuieşte într-un bloc muncitoresc din cartierul Titan, dar asta n-a împiedicat-o să scrie câteva texte publicate la cele mai mari edituri din Germania. Are un apartament mic, galben, în care doar bucătăria nu e ticsită de cărţi. Scrie pe un fel de „vocabular“ cum au elevii din ciclul gimnazial.
Nu că ar fi un ritual al scrisului, dar când creează se aşază mereu pe un scaun cu vedere spre televizor. Pe acelaşi scaun a scris zeci de ani şi soţul ei, poetul George Almosnino: „Scriu o lungă scrisoare, în fiecare zi mai adaug câteva pagini... tot ce-mi trece prin cap“. Fără s-o ştie nimeni, poeta pleacă lunar la burse în Occident. Recent a primit bursa DAAD, lucru rar pentru literaţii din România. Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Gellu Naum şi Augustin Doinaş au mai avut parte de un asemenea privilegiu.
Nora e a Giuleştiului
De ce sare Nora Iuga în sus de bucurie la victoriile echipei Rapid? De ce iubeşte ea, la 77 de ani, tineri din altă lume precum Vasile Maftei şi Marius Constantin? „Pentru că mi-a plăcut stadionul Giuleşti de cum am intrat în el. Era prin anii ’60. Eu nu mă oripilez la înjurăturile galeriilor (se înjura mult şi atunc
