Strălucirea dansului Dacă ar fi să-l definim în numai câteva cuvinte, "Strălucirea dansului" (Flashdance), filmul din 1983 al lui Adrian Lyne (cineastul care avea să dea apoi la iveală
Strălucirea dansului
Dacă ar fi să-l definim în numai câteva cuvinte, "Strălucirea dansului" (Flashdance), filmul din 1983 al lui Adrian Lyne (cineastul care avea să dea apoi la iveală marile succese "Atracţie fatală", "Nouă săptămâni şi jumătate" şi "Propunere indecentă"), nu este altceva decât un clip MTV cu durata amplificată la 96 de minute.
Cum se explică atunci răsunetul de care s-a bucurat la vremea respectivă, chiar dacă intriga lipseşte aproape cu desăvârşire, iar caracterizarea personajelor este extrem de sumară?
Răspunsul e simplu: datorită succesiunii de dansuri cu adevărat sclipitoare ("flashy") pe care le înmănunchează. Debutantă pe atunci, Jennifer Beals interpretează o tânără de 18 ani care ziua îşi câştigă existenţa ca.... sudoriţă la celebrele oţelării din Pittsburg (parcă am fi într-un film sovietic!), iar noaptea este dansatoare într-un bar.
Fata este îndrăgostită de baletul clasic şi marea ei ambiţie este să fie primită la şcoala de coregrafie, unde condiţiile de admitere sunt foarte drastice. Căutând să-şi facă curaj în vederea unei probe de concurs, se înfurie la culme când află că şeful ei de la oţelărie (Michael Nouri) a intervenit în secret pentru a-i pune o "pilă". Şi asta e... tot.
Dinamismul extraordinar al numerelor de dans nu poate însă lăsa indiferent nici pe cel mai blazat (tele)spectator. Piesa disco "Flashdance" a obţinut un Oscar, la succesul filmului contribuind şi scandalul stârnit în urma dezvăluirii că în scenele coregrafice mai dificile Jennifer Beals a fost dublată.
