Prin anul 2000 ajunsesem să lucrez la o revistă cu existenţă efemeră. Fusesem uns un fel de şef şi aveam impresia că sarcina mea reală era de fapt să îngrop publicaţiunea, scoasă la un moment dat de un miliardar, care nu mai avea chef de ea. Moştenisem acolo tot felul de cetăţeni care luau o leafă fără să facă nimic. Mi se trasase sarcina să fac curat, dînd afară o parte din ei. Cum eu presupuneam că se duce dracului oricum şandramaua, nu mă prea agitam să trag şuturi în posterior.

Prin anul 2000 ajunsesem să lucrez la o revistă cu existenţă efemeră. Fusesem uns un fel de şef şi aveam impresia că sarcina mea reală era de fapt să îngrop publicaţiunea, scoasă la un moment dat de un miliardar, care nu mai avea chef de ea. Moştenisem acolo tot felul de cetăţeni care luau o leafă fără să facă nimic. Mi se trasase sarcina să fac curat, dînd afară o parte din ei. Cum eu presupuneam că se duce dracului oricum şandramaua, nu mă prea agitam să trag şuturi în posterior.

Ăia de acolo fuseseră avertizaţi că o să vină un balaur care o să dea cu ei de pămînt. De aceea, cînd am aterizat în redacţie nu ştiau cum să mă mai perie, mă luau cu respectuos-familiarul "şefu’", chestie care mă scotea din minţi. Eu mă prefăceam că sînt un ins serios şi riguros, mai ridicam tonul şi mai respingeam unele materiale (în genere, tîmpenii imense) aşa, de chichi. Un domn ţigănos, între două vîrste, care ulterior a fost dovedit drept fost informator al Securităţii, se ducea din proprie iniţiativă să-mi cumpere bere cînd apăream în redacţie. Un alt domn venerabil, care nu avea atribuţii clare, spunea "Genial!" la orice gogomănie dădeam pe goarnă. Mai aveam acolo o fată care semăna cu un raton şi făcea nu ştiu ce studii aprofundate. O adusese acolo antecesorul meu, cu care era vag rudă, se gîndise să-i ofere un fel de bursă pînă cînd termină doctoratul. Avea ochi v