Ultima zi de scoala a coincis cu o frumoasa zi de vara, iar micul orasel de langa Brasov s-a umplut de larma copiilor scapati de grija temelor si a celorlalte probleme scolare.
Centrul urbei este cel mai aglomerat, iar o multime pestrita, unii cu treaba, altii curiosi, ii face pe cei mici sa-si gaseasca greu un loc pentru rolele sau bicicletele lor.
Trecand prin zona, sufleteste am participat si eu la fericirea celor mici, mai ales ca unii erau rasplatiti cu cadouri pentru meritele de la scoala.
Bucuria mi-a fost de mica durata, vazand un caine de talie mijlocie, ce trecea speriat printre oameni, si care avea la gat o zgarda din metal, de care atarna un lacat urias si o bucata de lant. Probabil ca scapase din infern. Se vedea limpede ca lantul, destul de gros, il incomoda la mers, insa dorea cu ardoare sa fie bagat in seama de cineva, macar cu o coaja de paine. M-am repezit pana acasa, i-am pregatit ceva de mancare si m-am intors "in centru". Cainele era tot acolo, dar ce mi-a fost dat sa constat m-a socat profund. Blana si pielea de pe gat erau complet roase, iar lantul "statea" pe o rana vie, infectata, care degaja un miros greu. Am chemat cainele si se vedea clar ca lantul ii provoca dureri cumplite cand se deplasa. A mancat pe nerasuflate din ce i-am adus si am constatat cu stupoare ca era orb. Avea cataracta la ambii ochi, probabil din cauza suferintelor traite. Situatia era grava si nu suporta amanare. M-am dus dupa un cleste, am mai luat ceva mancare si am revenit urgent. Cu vorba buna si oferindu-i bunatati, i-am castigat increderea, si, cu toate durerile pe care le-a suportat, a colaborat cu mine. M-am chinuit cam 10 minute sa tai o veriga de la lant, timp in care s-a strans si un grup de gura-casca, care faceau comentarii rautacioase la actiunea mea. Situatia a devenit insuportabila pentru mine, dupa ce am reusit sa tai lantul, cand am
