Dintr-o eroare judiciara, o femeie nevinovata este acuzata de crima si condamnata la inchisoare. Protestele nu-i sunt de nici un folos. Ramane zece ani dupa gratii, pana in ziua cand propriul fiu recunoaste ca faptasul e el. Un cosmar cumplit dar deloc singular, din pacate, in Romania
Prolog
Propun un exercitiu. Unul de imaginatie. Va invit, asadar, sa inchidem ochii. Apoi, usor, usor, sa incercam sa ne desprindem gandul de la tot ce-i real in viata noastra si sa ne imaginam ca suntem intr-o inchisoare. Ca am pierdut totul, familie, cariera, prieteni, vacante. Ca nu mai putem atinge nici macar un deget de-al persoanei iubite. Ca nu vom mai avea parte de nici o bucurie, de nici o emotie. Ca, de astazi, orice dorinta ne e interzisa. Ca asternutul cald de acasa nu mai e decat o amintire chinuitoare, ca din clinchetul soneriei de la intrare n-a ramas decat un ecou dogit si trist, ca aroma cozonacului de Craciun e inlocuita de duhoarea ranceda a unor zemuri stricate, ca zambetele celor dragi de-acasa s-au prefacut intr-un cantec de jale. Ca, deodata, tot timpul ni s-a oprit in loc. Iar tot ce ne-a mai ramas pe lume este camera asta intunecoasa, cu paturi de fier si gratii la ferestre. Si oamenii astia din jur, care-au furat, violat sau ucis si care acum roiesc amenintator in jurul nostru. Gata, ajunge! Deschidem ochii! Pentru cateva clipe am fost intr-un cosmar. Un cosmar infricosator, pe care zeci de oameni, la fel de nevinovati ca si noi, l-au trait pe viu, ani de zile. Si asta, pentru ca niste magistrati cinici si incompetenti i-au condamnat aiurea, ruinandu-le viata fara nici o urma de remuscare.
* Alina Straton era eleva in clasa a X-a la un liceu din Iasi. Pe 13 martie 2001, ea a fost luata de-acasa de cativa politisti si arestata pentru prostitutie. Lacrimile si disperarea fetei n-au impresionat pe nimeni. Dupa 11 zile de arest, director
