Pe 28 aprilie, în deschiderea Festivalului Internaţional de literatură "PEN World Voices" de la New York, Bernard-Henri Lévy şi Mia Farrow au vorbit despre Darfur. La noi, dar şi în lume, în general, se vorbeşte foarte puţin despre tragedia inimaginabilă care se petrece acolo, în vestul Sudanului. Armata guvernului de la Khartoum, împreună cu un soi de războinici nomazi arabi numiţi Janjaweed, care apar aidoma cavalerilor apocalipsei, învăluiţi în negru şi călare pe cămile, ucid cu nemiluita civili non-arabi. Victimele au de partea lor fragile forţe de gherilă, grupate într-o imprecisă Mişcare de Eliberare a Sudanului, şi compuse din luptători aparţinînd triburilor non-arabe din zonă. Analiştii care se încumetă să afirme că înţeleg ceva din ce se petrece acolo spun, în cvasi-unanimitate, că războiul este de natură etnică, acum. Conflictul a fost favorizat de combinaţia dintre seceta prelungită urmată de extinderea sufocantă a deşertului, pe de o parte, şi o creştere explozivă a populaţiei, pe de altă parte. Cînd nomazii au început să caute hrană şi apă pe teritorii ale sedentarilor, conflictul a izbucnit. Convenţional, se admite că "războiul din Darfur" a izbucnit în februarie 2003, cînd un grup de luptători ai gherilei "Frontul de Eliberare a Darfurului" a atacat un sediu administrativ guvernamental. Dar starea de beligeranţă preexista acestui moment. Linia de demarcaţie dintre tabere s-a trasat, apoi, şi mai uşor, sub influenţa regimului islamic de la Khartoum, unul dintre cele mai odioase cu putinţă. Ca de obicei în asemenea situaţii, arabii care domină guvernul central spun că reprimă o mişcare separatistă din vestul non-arab al ţării, iar gherilele spun că se apără în faţa genocidului declanşat de autorităţi.

După bunul obicei european (fără nici o urmă de ironie, obiceiul acesta chiar cred că e bun!), în asemenea cazuri, considerăm imediat că guvern