Duminica, în autobuzul 105. O fată găseşte loc vizavi de o doamnă drăguţă, cu pălăriuţă roz din pai, rochie vaporoasă şi cu o sacoşă de piaţă mare şi grea. Fata, în pantaloni scurţi de blugi, o bluză gen Mexico-City, şlapi şi o sacoşă de piaţă mică şi uşoară.
Duminica, în autobuzul 105. O fată găseşte loc vizavi de o doamnă drăguţă, cu pălăriuţă roz din pai, rochie vaporoasă şi cu o sacoşă de piaţă mare şi grea. Fata, în pantaloni scurţi de blugi, o bluză gen Mexico-City, şlapi şi o sacoşă de piaţă mică şi uşoară. Are o figură inocent-amuzată: nu credea că vor veni vremurile în care 105-ul să fie dotat cu aer condiţionat şi sistem GPS. "Bineînţeles, e un experiment", şi veselele gînduri ale fetei continuă. Se pregăteşte de coborîre. Se pregăteşte şi doamna. "Să vă ajut?" "Da, domnişoară." Îi duce sacoşa pînă pe trotuar. "Ai prieten?" "Da." "Păcat." "De ce?" (Stai că vrea să o cupleze!). "M-am uitat la tine tot drumul: ai o figură atît de frumoasă şi eşti nemachiată! Eşti simplă. Şi m-ai ajutat." "Ei, doamnă!" (Dacă ar vedea-o în timpul săptămînii! Şi de atîtea ori şi-a spus să nu mai ajute pe nimeni. Uite, asta creează probleme). "N-ai cumva o soră?" "N-am." "Băiatul meu vrea şi el să-şi găsească o fată la locul ei. Să nu fumeze, să fie de casă, e pretenţios." "Cam greu, doamnă, în vremurile astea." (Şi, dacă ar fi cuplat-o cu el, cum ar fi suportat el şi mama lui colecţia de pantofi şi kilele de sutiene? Da chiar, nu ştie cum de o suportă prietenul ei. E drept, are suflet bun, e săritoare. Mda, uneori şi sufletul ţine de foame.) "Eu fumez." "Ei, mamă, dacă e, poţi să te laşi", zice doamna dispusă brusc la concesii. "Da’ o prietenă singură n-ai?", mai încearcă. "Doamnă…, rîde fata, aţi merge pe mîna mea?" "Da." Se despart amiabil. Fata ajunge în faţa scării. Primeşte un SMS: "Sînt acasă şi beau o vişinată cu mama. Te invit!". Of, mamă! Viaţa e dură.
