Gigi Becali a şters din nou pe jos cu DNA-ul, chiar la revenirea din concediu.

Liga I la fotbal a luat-o din loc. Avancronica noului sezon a fost semnată de mai-marii fotbalului românesc, care au pus-o de un scandal pe cinste. Nu e nici primul, nu va fi nici ultimul. Acuzaţ ii dintre cele mai grave, ameninţă ri, insulte, intervenţ ii în direct la televiziunile clientelare şi conferinţe de presă prin care competitorii încercau să se disculpe au reprezentat ingredientele celui mai tare show al acestei veri în România.

Muritorii de rând au tresărit şi au sperat, la fel ca şi în alte dăţi, că ceva se va întâmpla. Că indivizii care batjocoresc fotbalul românesc încă dinainte de 1989 şi cei pripăşiţi prin preajma lor după Revoluţie vor fi scoşi din joc şi condamnaţi definitiv la uitare, via penitenciarul Rahova. Nimeni nu are însă curaj să se bage în acest scandal. E ca în filmele cu mafioţi, când oamenii legii aşteaptă cuminţi ca „actorii“ să se măcelărească mai întâi între ei şi după aia să intervină. Ca într-un scenariu prost, însă, cei care trebuie să aplice legea la noi se fac că nu văd şi nu aud.

Gigi Becali a şters din nou pe jos cu DNA-ul, chiar la revenirea din concediu, şi le-a transmis procurorilor să nu-şi bage nasul unde nu le fierbe oala. Mitică Dragomir, „capo di tutti capi“, are imunitate parlamentară şi, în plus, lucra la Securitate şi Miliţie în momentul în care poliţiştii şi magistraţii de astăzi nu terminaseră nici măcar şcoala primară. Mircea Sandu are o altfel de imunitate, pe care şi-a probat-o în timp. „Lupii tineri“ din FRF, Lupescu şi Prunea, la care se adaugă „nevinovaţii“ Prodan şi Belodedici, par cei mai vulnerabili. În plin scandal, Liga I a pornit la drum. Este cea mai bună dovadă că oamenii din conducerea fotbalului românesc guvernează un „perpetuum mobile“, care ar merge şi mai bine fără ei. E prea mult