Faptul ca si in acest final de iulie s-au abatut apele asupra unei parti a tarii noastre, producand dezastre comunitatilor din zona, pare, ca de obicei, sa fi luat lumea romaneasca prin surprindere. Aceasta, in pofida atator precedente din ultimii ani si cu toate ca s-a intrat deja in rutina avertizarilor cu "cod galben" ale meteorologilor.
Cu natura nu poti sa te pui. Ea este prin excelenta stihiala, iar cand se dezlantuie, nici natiuni mai bine organizate si mai tehnologizate, precum Japonia, sa zicem, nu izbutesc sa ii faca fata. Ca este vorba despre furtuni, inundatii, cutremure sau viscole, de zapezi supraabundente ori eruptii de vulcan, omul are de-a face, in fiecare dintre cazuri, cu expresii ale fortei naturii ce ii depasesc mijloacele. Numai ca, asa cum spunea cineva referindu-se la viata, si cu natura nu ai de ce te lupta, daca nu vrei sa pierzi, mai bine sa dansezi cu ea…
Numai cine fetisizeaza exagerat, manipulat de publicatiile de vulgarizare a stiintei, isi poate imagina ca omul a subjugat definitiv natura. Suntem foarte departe de asa ceva, iar amenintarile ecologice cele mai diverse – de la disparitia unor specii intregi pana la periclitarea stratului de ozon, modificarea climaterica si amenintarea radiatiilor letale – arata cat de tare ne-am insela crezand altfel.
Momente de felul celui pe care il traversam, cand concetateni de-ai nostri cad prada furiei apelor, pierzandu-si viata sau macar vazandu-si distrusa modesta avutie pe care au agonisit-o prin ani si decenii de munca, raman prielnice unui bilant retrospectiv si, poate, luarii unor decizii pentru viitor.
Jumatate din populatia Romaniei traieste in localitati urbanizate, inlocuind, prin urmare, evolutiile proprii in peisajul natural cu cele intr-un ambient dominat de bitum, ciment, caramida si piatra, unde oazele de natura – parcurile si zonele verzi – d
