O familie fericită, împlinită. Familia Groza sau cum să reuşeşti în viaţă prin muncă, prin ambiţie.
O familie fericită, împlinită. Familia Groza sau cum să reuşeşti în viaţă prin muncă, prin ambiţie.
Loredana i-a făcut să vadă viaţa ca-n filmele străine. Un film cu o poveste frumoasă, în care, plecînd de jos cu muncă, ajungi în top, ajungi sus şi nu-i uiţi nici pe cei de lîngă tine.
Ascensiunea Loredanei este una în care membrii familiei sale i-au stat mereu alături, au încurajat-o, au sfătuit-o, au protejat-o. Vasile, Leonida şi Cristi. Tatăl, mama, fratele său. Familia în sînul căreia Loredana a început să cînte de pe la 2-3 ani, după cum spune tatăl. Dacă este aşa, înseamnă că, de aproape 30 de ani, cîntăreaţa îşi tot perfecţionează vocea.
VOCEA, DE LA MAMA. "Povestea lui Lori a început ca mai toate poveştile copiilor. Numai că ea a avut ceva deosebit. Ea a cîntat. Cîntă de pe la 2 ani, încă de la creşă", afirmă tatăl vedetei.
Fie că era la creşă, grădiniţă sau afară la joacă, după cum spun membrii familiei Groza, Loredana cînta. Repertoriu de copil... dar cîntat cu simţ de răspundere. O imagine a Loredanei din perioada copilăriei... ar fi descrierea unui copil foarte conştiincios, studios, îndrăgostit de muzică, de sunete. Un copil căruia îi plăcea să cînte pentru ceilalţi. Vocea a moştenit-o de la mama, Leonida. Şi acum doamna pare să aibă un mic regret...
"Voce am avut şi eu. Am vrut să particip şi la «Floarea din grădină», dar nu m-a lăsat soţul." Păcat de neşansa mamei, dar poate că, astfel, dorinţa de reuşită s-a transmis fiicei. Grija de reuşită... tot Loredanei. Deşi le acceptau mai toate năzbîtiile, cînd venea vorba despre cîntat, doamna Groza devenise mai drastică. "Dacă nu cînta bine, nu o lăsam afară."
Nu doar vocea era grija Loredanei, ea a studiat şi vioara. Nu se ştia dacă nu cumva
