Despre Banat s-a scris şi se scrie, implicat sau distant-lucid, în termenii beneficiilor multiculturalismului, dialogului între etnii şi culturi, coabitării fericite într-un teritoriu aproape lipsit de potenţial conflictual. Aceste realităţi sînt atestate de studii demografice, sociologice, antropologice, au delimitat un imaginar dens, manifestat în ficţiuni cel puţin interesante şi, mai mult decît orice, au creat un mit: Banatul, un Eldorado.

Celor douăzeci de limbi vorbite în Banat în momente istorice diferite li se suprapun firesc douăzeci de etnii şi grupuri etnice, nenumărate sărbători religioase şi laice împărtăşite senin, o tradiţie a întîlnirii fericite cu Celălalt. Diversitatea şi armonia modurilor în care s-au articulat reprezentările realului, ale sacrului şi ale imaginarului sînt coordonatele esenţiale ce au făcut posibilă apariţia acestui Eden (central)-european. Caracterul exemplar al relaţiilor interetnice, certificat de o lungă istorie a simbiozei multiculturale este, la ora actuală, mai mult decît un capitol solar dintr-o istorie europeană adesea convulsivă şi întunecată. Este o poveste adevărată, deci posibil un mit ce se scrie şi acum, în prezent.

Europa Centrală, teritoriul în care secolul al XX-lea şi-a propagat repetitiv extremismele şi ororile, şi-a concentrat echilibrul şi seninătatea în acest ţinut al pluralităţii paşnice, confirmată de numeroase documente istorice, cronici, statistici, afirmată şi în opere beletristice, memorii, jurnale de călătorie. Despre Banat se poate vorbi sau scrie ca despre un spaţiu aproape neverosimil, în care proiectul Europei unite s-a realizat cu succes, avant la lettre, cu multe decenii înainte de conturarea lui concretă. Consistenţa acestui argument, oricît de vizibilă în domeniul faptelor, este favorizată de existenţa unui imaginar vast, ce aşază alteritatea şi identitatea într-un binom indiso