Vlad HOGEA Nicolae Labis ne-a lasat unul dintre cele mai bine scrise pamflete ale literaturii romane, din pacate prea putin cunoscut cititorilor de azi: "Dracul schiop". Continutul ideatic, atmosfera gotica si maiestrimea limbii fac din acest poem alegoric o reala capodopera, care si-ar merita locul de cinste in manualele scolare (intocmite, in anii din urma, intr-o maniera amatoristica si complet nestiintifica). Sa parcurgem, asadar, impreuna, acest pamflet dedicat de autor "tuturor nemernicilor": "Carau comori sapate sub luna si-n secret. / Urcasera prea lesne in pisc de zaiafet. / Purtau trufase tuiuri pe crestetul zalud / Si noile blazoane cu inca smaltul crud. / Dadeau porunci cu lene si n-auzeau nimic, / Dar se-auzea in vale o fierbere grabita / De fier si os si piatra, de scrasnete de cric, / De nesfarsita munca, de lume ce se-agita. / In desucheate dansuri, acest sobor dospea / Ca-n buba unei alte, rasaritene Rome. / Si fluturau lungi valuri in aer, de tafta, / Urzite-n vin, batute in galese arome. / Cand, rezemat de carja si-n galben imbracat, / Un personaj coleric si straniu se arata - / Zbarcita foarte fata, ori roasa de varsat, / Iar la piciorul teafar copita despicata. /
- «Nu voi m-ati scos pe mine dintr-al fiolei miez / (Ce voce neplacuta! Ca scrasnetul tatanii!), / Nu mi-ati facut vreun bine, dar vreau sa va distrez - / Va scot acoperisul capatanii. / Sa-ncep cu-acel ce-n ceata e cel mai si mai si, / Cel cu figura-n aur si lene parca unsa. / I-am ridicat capacul. Puteti acum privi / Monumentala lume dintr-insul, ce-i ascunsa». / Sarira toti sa vada: privirile nauce / Tinandu-si uluirea si-o miorlaiau nebunii, / Cum matele din delta se-arunca sa apuce / Mancarea lepadata pe crestetul vreunei. / Si ce-au vazut! O grota cat un imperiu sur, / Placi de grafit, si-n trista-mpletire reciproca, / Contururi tandre, umbre de foi si de velur,
