Cine a asteptat ca UE sa impinga din nou cu forta Romania pe calea reformelor de­mocratice fundamentale a fost cu si­gu­ran­ta profund dezamagit pe 23 iulie, cand ComisiaEuropeana si-a facut public mult asteptatul Raport privind progresele realizate de Romania in domeniul re­for­mei justitiei si luptei impotriva coruptiei. Sem­nalele au fost proaste pentru "partida reformatorilor", inca din momentul in care s-a aflat ca Raportul nu va fi prezentat nici de presedintele CE, José Manuel Du­rão Barroso, nici de comisarul european pentru JAI, ci de un personaj mai mult de­cat secundar: Johannes Laitenberger, pur­tator de cuvant al CE. Raportul do­ban­dea semnificatia unui banal briefing de pre­sa. Preocupat sa-si negocieze reale­ge­rea in fruntea CE, domnul Barroso pare sa fi pus principiile si cauzele majo­re pe planul al doilea. Retrogradarea Raportului CE asupra Ro­maniei este justificata si de continutul sau, mai concret de limbajul ales pentru a prezenta aspecte vitale ale situatiei po­li­ti­co-juridice din Romania: documentul suna ca un raport al unor experti tehnici in­­­sarcinati, de pilda, sa constate starea re­pa­ratiilor de pe DN1; nu are forta - nici macar forta convingerilor celor care l-au re­dactat - si se straduieste sa nu supere pe nimeni, mai ales guvernul. In felul sau, de­sigur, documentul constata fisurile din con­structia institutionala si procedurala a justitiei romanesti, dar isi formuleaza con­sta­tarile intr-un limbaj birocratic, garantat sa nu aiba impact politic. De pilda, se afir­­ma ca "numirea unui nou ministru al Jus­titiei in februarie 2008 reprezinta un element important", ceea ce echiva­lea­za cu o critica la adresa lui Tudor Chiua­riu, dar este o critica indirecta, deci lip­sita de forta. La fel sunt si formulari de tipul "realizarile sunt inca fragile" sau "pro­gresele sunt inegale". Din fericire, pe alocuri, apar si apre­cieri mai cla