Recent, trecutul, care nu vrea sa trea­­ca, a reocupat scena publica, re­des­chizand discutia nepurtata nicio­da­ta serios in Romania: ce facem cu acest trecut. Ramasi doar la faza - ne­ce­sara - a descrierii lui, nu am luat nicio hotarare concreta legata de pre­lu­cra­rea, apoi de ordonarea lui morala si legala. Am interiorizat acest trecut ca pe o boala in a carei vindecare prea pu­tini mai cred si cu care traim… In felul nos­tru: cu crampe episodice, urmate de uitari compacte. In afara de condam­na­rea comunismului, ca act adoptat de statul roman, nicio urmare. Aici, se ara­ta cu degetul mustrator doar spre pre­sedintele Basescu, omitandu-se voit sau nevoit ca nu este de com­pe­ten­ta lui sa treaca la fapte. In repro­su­ri­le care, in fond, tintesc politic se as­cund mediocritatea, inertia si nepu­tin­ta noastra, ca societate (parlament, gu­vern, asociatii profesionale), de a ges­tio­na trecutul comunist al tarii. De asta, acest trecut se si incapataneaza sa nu treaca, exhibandu-si periodic mon­struozitatea integrala, conservata astfel de oboseala, indiferenta si nepri­ce­perea unei intregi societati. Cred ca, in realitate, nu ne pasa. Ultima criza: Herta Müller si Richard Wagner, urmati de mai multi membri ai co­munitatii romanesti, au protestat in presa germana fata de prezenta la Academia de Vara de la Berlin a doi fosti informatori ai Securitatii, Sorin An­tohi si Andrei Corbea-Hoisie, primul avand la activ si acuza de frauda uni­ver­sitara. Protestul este formulat la adresa lui H.-R. Patapievici, pre­se­din­te­le Institutului Cultural Roman, care, in opinia celor doi scriitori germani, se face vinovat de "exportarea" fostilor in­formatori ai Securitatii in Occident, prin intermediul institutiei pe care o con­duce, contrazicandu-si, astfel, con­vin­gerile morale. Printr-un comunicat al ICR ni se explica: "Asa cum nu face judecati asupra formelor este­tice prop