EVZ vă prezintă un reportaj despre cum au parcurs ruta Bucureşti - Beijing participanţii noştri la Olimpiadă. În capitala chineză umiditatea este insuportabilă, iar peste oraş pluteşte o ceaţă densă de pe urma poluării masive. Sursa: Reuters
1 /.
Duminică, 27 iulie 2008, ora 19.30.Aeronava Airbus „Moldova“, având la bord delegaţia olimpică a României (sportivi, antrenori, oficiali, plus o duzină de jurnaliş ti), decolează de pe Aeroportul „Henri Coandă“ din Otopeni. Airbusul imens e una dintre mândriile TAROM-ului.
Un cârcotaş cu memoria lucrurilor grave îşi aminteşte, pe un ton ca al medicilor de la Oncologie, că acum treisprezece ani mai erau două aeronave ca „Moldova“: „Transilvania“ şi „Muntenia“. Ultima a intrat în istoria însângerată a aviaţiei româneşti pe un câmp din Baloteşti. Motive pentru emoţii sunt. Urmează un zbor lung. Peste opt ore şi mii de kilometri se aştern între „căutătorii de aur“ şi tărâmul noii făgăduinţe: Beijing.
Marii absenţi
Lipesc motivat handbalistele lui Tadici, care se pregătesc în amicale de lux pentru a găsi cadenţa care te poartă pe podium. Lipsesc şi băieţii de la canoe. Se zice că apele chinezilor sunt pline de alge şi că poluarea torturează plămânii, cu sadismul ţigărilor care l-au ucis pe Dobrin.
Asta nu sperie însă decât domnişoarele de pension şi ecologiştii de ocazie din Piaţa Matache. Băieţii lui Patzaichin au treabă: întârzie puţin să înveţe de la maestru cum se câştigă o cursă, indiferent de condiţii. Poţi să ai şi pagaia ruptă... Lista absenţilor e mai lungă (Camelia Potec, Victor Hănescu, Lidia Şimon...). E doar un context. Nu vor lipsi de la Beijing.
Înapoi la lucrurile simple
Gimnastele se strâng cuminţi în jurul antrenorului Forminte, care le aşază cu mâna la locurile lor, ca pe nişte eleve premiante, în primele „bănci“ di
