PSD si PNL se pregatesc ca, in numele democratiei, sa-i dea pe procurorii de la DNA pe mana uneia din cele mai dubioase si coruptibile institutii din Romania: Consiliul Superior al Magistraturii.
Acesta ar insemna, de fapt, sfarsitul anchetelor care-i vizeaza pe inaltii demnitari romani si reintoarcerea in epoca de trista amintire in care Parchetul National Anticoruptie era condus de Ioan Amarie. CSM, care si-a facut un renume international din faptul ca ii protejeaza pe judecatorii si procurorii corupti, ar avea grija ca personaje incomode precum Daniel Morar si adjunctii sai sa dispara din DNA. Politicienii care vor sa scape de actualii conducatori ai procurorilor anticoruptie ar ramane cu mainile curate.
Teoretic, liberalii si social-democratii se lupta pentru o idee generoasa: vor sa depolitizeze lupta anticoruptie, sa ia atributia propunerii sefului DNA din mana ministrului justitiei - care este numit de partide - si sa o dea magistratilor. Problema este: cat de multa incredere putem avea in CSM? Dupa parerea mea, aceasta institutie a ajuns sa fie, pentru magistrati, ceea ce a devenit parlamentul in cazurile Nastase si Mitrea: o pavaza pentru o anumita categorie de cetateni care, prin diferite forme de imunitate, reusesc sa fie deasupra legii. Raportul Comisiei Europene arata de ce „standardele etice“ ale magistratilor reprezinta un motiv de ingrijorare: sanctiunile disciplinare impuse de CSM sunt „minore“.
De ce ar trebui ca atributia propunerii procurorului-sef al DNA sa ramana in mainile unui politician precum ministrul justitiei? Fiindca acesta raspunde, fie si indirect, in fata electoratului, ceea ce nu este cazul magistratilor - o casta relativ inchisa, unde criteriile de selectie si de promovare sunt extrem de discutabile. Ministrul justitiei, Catalin Predoiu, pare a fi o alternativa preferabila celor din CSM, in special d
