In anteriorii trei ani (2005-2007) au existat intrari sub forma de investitii directe straine de circa 21 miliarde de euro, incluzind deci si exceptia nerepetabila a banilor obtinuti pentru vinzarea BCR. In acest timp au iesit din tara sub forma de dividende repatriate obtinute din investitii straine directe peste 10,3 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, una peste alta, valori la jumatatea intrarilor.
În anteriorii trei ani (2005-2007) au existat intrări sub formă de investiţii directe străine de circa 21 miliarde de euro, incluzînd deci şi excepţia nerepetabilă a banilor obţinuţi pentru vînzarea BCR. În acest timp au ieşit din ţară sub formă de dividende repatriate obţinute din investiţii străine directe peste 10,3 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, una peste alta, valori la jumătatea intrărilor.
Mai mult decît probabil, în următoarea perioadă de trei ani (2008-2010), dar posibil chiar din 2009, ieşirile sub formă de dividende repatriate vor egala intrările sub formă de noi investiţii străine directe, aproape indiferent de cuantumul acestora din urmă, ci ţinînd cont doar de ratele neuzuale de profit obţinute în România. Experienţa istorică arată aproape fără excepţie, pe ansamblul ţărilor lumii, că investiţiile directe străine ajută balanţa de plăţi a ţărilor-gazdă doar într-o primă fază (cea de început). După aceea, dintr-o a doua fază, în care însăşi motivaţia pentru care au venit în ţara respectivă investiţiile străine îşi face efectele, impactul asupra balanţei de plăţi devine negativ, intrările de investiţii noi nemaicompensînd ieşirile sub formă de profituri repatriate. S-a dovedit că faza a doua începe în general după 10-12 ani de la declanşarea valului principal de investiţii străine directe într-o economie. Dacă faza a doua începe mai devreme, explicaţia se află în profiturile nefiresc de mari realizate de investiţiile străine