Despre salarii, numai de bine. Şi în special în anii electorali. Totuşi, o întrebare este stăruitoare: de ce atâta miză pentru salariul minim pe economie? De ce reticenţă din partea guvernului de a accepta de la bun început majorarea la 540 de lei a salariului minim pe economie şi de ce o amână pentru 1 octombrie? E simplu: prin majorarea minimului, guvernul încearcă să obţină maximum de efect electoral.

Ca observator al pieţei forţei de muncă, nu pot să nu îmi pun următoarea întrebare: de ce, când toată lumea subliniază deficitul de forţă de muncă, se pune cu atâta ardoare problema salariului minim pe economie? Pentru că deficit înseamnă lipsă sau înseamnă că oferta de muncă este mai mică decât locurile de muncă. Or, în acest caz, oferta face preţul. Şi, tocmai de aceea, un salariu peste minimul pe economie este uşor de obţinut.

Explicaţia stă într-o invenţie mai mică a Guvernului României: crearea a trei salarii minime pe economie: cel minim, multiplicat în trei faze cu acei coeficienţi de corelare: 1,5 sau 2 în cazul persoanelor cu studii superioare. Aşa că, dacă salariul minim pe economie este 540 de lei, cel pentru persoane cu studii superioare este 1.080 de lei. Mai puţin la stat, unde nu se aplică aceşti coeficienţi.

În ce scop a inventat guvernul această grilă? Este simplu: pentru că a avut nevoie de bani. Şi s-a gândit că, multiplicând astfel, multiplică şi încasările din impozitul pe venit, din contribuţii pentru asigurări sociale şi aşa mai departe. Şi mai pune ceva în locul golului lăsat de cota unică. Chiar şi în cazul în care guvernul a decimat cheltuielile de capital (şi de aceea astăzi avem 30 de kilometri de autostradă în loc de 1.000 de kilometri promişi), banii nu au ajuns.

Acum, această inginerie se întoarce împotriva guvernului. Sindicate ale personalului bugetar au obţinut în instanţă anularea aces