ERGHEVIŢA • Vîrful "triunghiului balcanic", satul curăţat de uretmie
În satele din Mehedinţi, fîntînile oamenilor sînt "otrăvite" de cărbunele crud prin care trece pînza freatică. E singura ipoteză pe care doctorii o susţin, după ce în aproape o sută de sate "blestemul rinichilor" a secerat peste o mie de vieţi de-a lungul anilor. Azi, sute de bolnavi fac naveta la spitalul din Turnu-Severin, pentru că nu pot trăi decît cu dializă. Maladia le condamnă copiii, ca un testament neparafat.
Uretmia a făcut ochi în satul românesc ca un pui ieşit din clocitoare. Nu a cruţat. Fraţi, surori, cumnaţi... A spintecat dintr-o suflare, de parcă viaţa nu i-ar fi nedreptăţit destul. Speriaţi, oamenii au strămutat sate, au încercat să fugă pînă şi-n America. Cît mai departe, într-un ţipăt disperat de ajutor. Pe furiş, i-a urmărit în tot locul, de parcă purtau cu ei un certificat de naştere, anulat în patru scînduri.
LOGICA E SEACĂ, NU ŞTIE SĂ DANSEZE. E rece ca un cadavru. Peste o mie de oameni au murit cu zile din 1957 încoace, cînd s-a descoperit prima oară, la spitalul CFR din Turnu-Severin, o "ciudăţenie" a rinichilor, denumită mai apoi nefropatie endemică balcanică (NEB), popular – uretmie. O boală depistată şi la vecinii noştri sîrbi şi bulgari, ale cărei cauze sînt incerte chiar şi azi. Cercetătorii susţin că "vinovată" ar fi apa izvorîtă din minele de cărbune de pe raza judeţului Mehedinţi. O "apă uleioasă" cu lignit, plină de compuşi toxici. Netratată, uretmia duce la insuficienţă renală. Şapte zile, atît cît i-a fost suficient lui Dumnezeu să creeze lumea, îi trebuie unui suferind să-şi sfîrşească agonia dacă nu merge de trei ori pe săptămînă la dializă. Să-şi îndrepte sîngele, să trăiască cu speranţa artificială a vindecării, singura "momeală" viabilă.
DIALIZA ÎNNĂDEŞTE VIAŢA. Oameni din 110 sate mehedinţene se întîlnesc la clin
