Au trecut aproape trei ani de la introducerea regimului nou de politica monetara (tintirea inflatiei) in Romania. S-a rodat modelul de prognoza folosit de BNR in aceasta perioada? Aici sunt de distins cateva aspecte. Unul priveste modelul utilizat de BNR, care nu avea cum sa nu sufere modificari, in timp, cerute de evolutia conditiilor de functionare a economiei romanesti (ex: mecanismul de transmisie monetara). Un alt aspect priveste imbunatatirea modelului in sine, care tine de priceperea celor care l-au construit; sa nu omitem ca BNR a fost pusa in fata unei provocari exceptionale din acest punct de vedere. Si un alt aspect, legat de primul mentionat, se refera la faptul ca in conditiile de la noi tintirea inflatiei nu avea cum sa nu fie decat "neortodoxa". Eu am numit-o in mai multe studii si articole (unele publicate in ZF) de tip "moale" (soft). Aici ma refer la efecte ale deschiderii contului de capital, care este compatibila cu "tintirea inflatiei" principial. Dar in conditiile unor piete imperfecte (ale unui mecanism de transmisie monetara imatur) si ale unei inflatii ridicate BNR a fost obligata sa faca, adesea, acrobatie. Amintesc aici dobanzile, uneori, foarte scazute pe piata monetara din dorinta de a descuraja capitalul speculativ, in timp ce obiectivul central era de a obtine dezinflatie, deci de a nu lasa lichiditate in exces pe piata. Un reper al evolutiei modelului este si evolutia orizontului cu care a operat acesta, care s-a extins treptat.

O alta chestiune priveste credibilitatea strategiei de tintire a inflatiei avand in vedere devierile mari de la tinte. Nu trebuie sa confundam evaluari ale analistilor din institutiile financiare cu masa larga de consumatori de informatie economica. Pentru cei din urma, trecerea la tintirea inflatiei a fost, in buna masura, irelevanta, in sensul ca oamenii nu au perceput/inteles tehnicalitatile noulu