Mircea Marian: "PSD şi PNL se pregătesc ca, în numele democraţiei, să-i dea pe procurorii de la DNA pe mâna uneia din cele mai dubioase şi coruptibile instituţii din România: Consiliul Superior al Magistraturii."
Acesta ar însemna, de fapt, sfârşitul anchetelor care-i vizează pe înalţii demnitari români şi reîntoarcerea în epoca de tristă amintire în care Parchetul Naţional Anticorupţie era condus de Ioan Amarie. CSM, care şi-a făcut un renume internaţional din faptul că îi protejează pe judecătorii şi procurorii corupţi, ar avea grijă ca personaje incomode precum Daniel Morar şi adjuncţii săi să dispară din DNA. Politicienii care vor să scape de actualii conducători ai procurorilor anticorupţie ar rămâne cu mâinile curate.
Teoretic, liberalii şi social-democraţii se luptă pentru o idee generoasă: vor să depolitizeze lupta anticorupţie, să ia atribuţia propunerii şefului DNA din mâna ministrului justiţiei - care este numit de partide - şi să o dea magistraţilor. Problema este: cât de multă încredere putem avea în CSM? După părerea mea, această instituţie a ajuns să fie, pentru magistraţi, ceea ce a devenit parlamentul în cazurile Năstase şi Mitrea: o pavăză pentru o anumită categorie de cetăţeni care, prin diferite forme de imunitate, reuşesc să fie deasupra legii. Raportul Comisiei Europene arată de ce „standardele etice“ ale magistraţilor reprezintă un motiv de îngrijorare: sancţiunile disciplinare impuse de CSM sunt „minore“.
De ce ar trebui ca atribuţia propunerii procurorului-şef al DNA să rămână în mâinile unui politician precum ministrul justiţiei? Fiindcă acesta răspunde, fie şi indirect, în faţa electoratului, ceea ce nu este cazul magistraţilor - o castă relativ închisă, unde criteriile de selecţie şi de promovare sunt extrem de discutabile. Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, pare a fi o alternativă preferabilă celor
