O decizie recentă a Curţii Constituţionale pune punct unui şir de procese care au avut ca obiect obţinerea unor drepturi salariale suplimentare. Ca temei în susţinerea acţiunilor în instanţă au fost aduse şi o serie de prevederi cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Decizia (mai exact deciziile, deoarece sunt patru) Curţii Constituţionale referitoare la prevederile OUG nr. 137/2000 a fost că ele su

O decizie recentă a Curţii Constituţionale pune punct unui şir de procese care au avut ca obiect obţinerea unor drepturi salariale suplimentare.

Ca temei în susţinerea acţiunilor în instanţă au fost aduse şi o serie de prevederi cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Decizia (mai exact deciziile, deoarece sunt patru) Curţii Constituţionale referitoare la prevederile OUG nr. 137/2000 a fost că ele sunt neconstituţionale. Astfel, Curtea „constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerånd că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În motivarea deciziei, Curtea a susţinut că, în temeiul articolelor de lege contestate, „instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile supuse judecăţii