In drum spre casa lui Roberto Miranda Hernandez din Havana Vieja, centrul vechi al orasului, ne impiedicam de cozi la alimente, ca in Romania anilor '80: oameni insirati cu cartele in maini, asteptand ratia de pui, zahar sau orez. Cu o leafa de 18 pesos convertibles pe luna, adica tot atatia dolari, cubanezii n-ar putea trai fara cartele. In magazinele cu alimente din import, preturile in pesos convertibles se apropie de cele din Europa. Dar lefurile de mizerie ale cubanezilor se platesc in pesos national, inutilizabili in supermarketuri. Marfurile de import sunt pentru turismul de apartheid, pentru nomenclatura si descurcareti. Ca in shop-urile ceausiste, pentru cine isi aminteste.
In apartamentul lui Roberto Miranda Hernandez, un bibliotecar independent din Havana, gasim cativa cubanezi din provincie. Incercasera zadarnic sa ajunga de Hundimiento, in Capitala. Securitatea i-a oprit si de 4 iulie sa mearga la consulatul american, unde fusesera invitati de ziua nationala. De fiecare data i-a intors din drum. Au ajuns in casa lui Roberto Miranda Fernandez cand nu mai era nevoie de ei in Havana.
Roberto ne anunta sec: “Daca ati fi venit ieri, cand securitatea ne-a supravegheat casa toata ziua, azi ati fi fost expulzati”. Avem pur si simplu noroc, caci despre ziua blestemata aflasem abia in casa bibliotecarului. Regula stiuta de toata lumea, mai putin de noi: pe 13 iulie nu se viziteaza dizidenti. Biblioteca sa independenta se cheama Ellen Martinez, dupa numele unei fetite de sase luni ucisa in Hudimiento. Au cerut guvernului sa-i lase duminica sa arunce flori in mare. Nu s-a putut.
Catastrofa din 13 iulie
Roberto Miranda Hernandez
Foto: Hotnews
O cumplita trauma colectiva: 13 iulie 1994. Un grup de refugiati au sechestrat o nava in portul din Havana. Incercau, la fel ca mii de alti cubanezi disperati, sa eva
