Intr-o camaruta de taina din Ministerul Apararii, un general si un amiral joaca table pe piramidele de pe plansetele lor de lucru. Amiralul taie, generalul scade, amiralul si generalul aduna, generalul masoara, amiralul scurteaza.

Într-o cămăruţă de taină din Ministerul Apărării, un general şi un amiral joacă table pe piramidele de pe planşetele lor de lucru. Amiralul taie, generalul scade, amiralul şi generalul adună, generalul măsoară, amiralul scurtează. Foarfecele cu care "croitorii" corectează destinele unităţilor militare sînt aceleaşi ca înainte de 1989. A primi o foarfecă de acest tip din partea conducerii Partidului Comunist Român, prezent în inima răcanului de rînd prin Consiliul Politic Superior al Armatei, era dovada neţărmuitei preţuiri de care se bucurau posesorii. Şi generalul, şi amiralul au pupat tăişul forfecuţelor primite în dar mai ceva precum cavalerii din vechime care erau atinşi de senior cu sabia pe creştet şi pe umeri. Au fost hărăziţi atunci să conducă politic oştile, să le arate drumul cel mai drept printre lanurile de porumb şi potecile sfărîmate în munte. Aşa de bine i-a înşurubat sistemul că, la aproape 20 de ani, tot ei ţin hăţurile. Dacă ar fi mai trăit astăzi Ceauşescu şi s-ar fi aflat în fruntea ţării, şi generalul, şi amiralul ar fi făcut parte dintre cohortele de aplaudaci şi adulatori. Şi-ar fi ajuns, evident, la gradele de general şi amiral.

Ofiţerul politruc era mai temut decît ofiţerul de securitate. Ba mai mult, la revista de front era în poziţia de locţiitor al comandantului unităţii militare. După Revoluţie, unii dintre politruci au trecut la pensie din această poziţie. Mai departe, cîţiva dintre aceştia au activat rapid celule ale Frontului Salvării Naţionale la semnalul cui trebuie şi au devenit fondatori ai României capitaliste. Alţii, cei mai tineri şi învăţăceii cu creierul bine spălat la