O data ce s-a aratat "Vara pe ulita" la Muzeul Satului, ne-am apropiat si mai mult de istoria romanilor, prin intermediul mastilor traditionale confectionate de Maria Petrican. Am intilnit-o la unul din atelierele de creatie organizate aici, ea fiind prezenta in fiecare vara inca din anul 1993.

O dată ce s-a arătat "Vara pe uliţă" la Muzeul Satului, ne-am apropiat şi mai mult de istoria românilor, prin intermediul măştilor tradiţionale confecţionate de Maria Petrican. Am întîlnit-o la unul din atelierele de creaţie organizate aici, ea fiind prezentă în fiecare vară încă din anul 1993.

Ne-a dezvăluit că acest tip de măşti se purtau încă de pe vremea dacilor, fiind prezente în mitologia şi folclorul românesc într-o mare varietate pe meleagurile Moldovei, Transilvaniei, Olteniei, Munteniei şi Dobrogei. Acest meşteşug avînd o tradiţie lungă în familia ei, îl consideră o zestre de la strămoşii noştri ­ dacii. Din acest motiv se află aici, spre a duce cultul mai departe, prin intermediul copiilor şi tinerilor, veniţi să înveţe reproducerea măştilor dacice. Sub îndrumarea Mariei Petrican, copiii realizează lucrări de artă populară prin măştile ţesute pe gherghef.

Ea ne povesteşte că măştile erau folosite în ritualuri desfăşurate pe tot parcursul anului, cu ocazia unor evenimente memorabile din vieţile oamenilor, între care se numără şi nunta şi înmormîntarea. În zilele noastre încă se mai practică ritualuri în care se folosesc măşti în cîteva zone din România, ca Vrancea, Harghita, Botoşani şi Călăraşi.

Măştile sînt confecţionate din diferite tipuri de materiale: textile, piele, blană de la animale, lut ars, lînă, scoarţă de copac şi sfoară. Pentru expresiile faciale, reprezentate de mască, se folosesc bucăţele de metal, boabe de fasole, sfoară, boabe de porumb şi altele.

Felul în care sînt confecţionat