Pentru că este mai ieftin şi circulă mai rapid, ruginitul bac de la Ostrov îi face concurenţă feribotului introdus pe bani europeni. Sursa: Feri Predescu
Gunoaie, câini vagabonzi, praf, căldură, aglomeraţie de oameni şi autoturisme, TIR-uri greoaie încărcate cu marfă, vacarm. Este o parte din tabloul care îi întâmpină pe cei ce ajung la punctul de trecere a Dunării cu bacul, din zona Călăraşi-Ostrov. În imediata apropiere a locului unde trage bacul se află un doc plutitor de care sunt legate patru şalupe ale Poliţiei de Frontieră. Plictisiţi şi asudaţi, poliţiştii stau însă la umbră.
Un remorcher vechi, pe care scrie „Plaiul Viilor“ şi care împinge un ponton plutitor ruginit plin cu autoturisme şi oameni, trage la mal pe partea Chiciu dinspre Călăraşi. Şoferii coboară cu viteză pe mal, îşi ambalează motoroale pentru a urca panta din pământ şi lasă în urmă tulumbe uriaşe de praf. Pe celălalt sens de mers al pantei, două uriaşe TIR-uri bulgăreşti aşteaptă să fie dirijate pentru a urca pe acelaşi bac, pentru a le duce spre Ostrov.
Dirijaţi de „cetăţeanul turmentat“
Doi angajaţi ai SC Ostrovit, firma care are în proprietate bacurile, ne fac semn să trecem cu autoturismul nostru în faţa celor doi giganţi pe roţi. Ne opreşte însă, urlând, un alt angajat, aflat în avansată stare de ebrietate. O întrebă m pe casiera ascunsă într-o gheretă mică şi ruginită de ce este lăsat „cetăţeanul turmentat“ să dirijeze TIR-urile pentru a le pune pe bac. Femeia, ruşinată, are o reacţie de neputinţă: „Ce să-i facem, aşa e el, mereu beat“.
Cu chiu, cu vai, TIR-urile reuşesc să parcheze pe platforma metalică a bacului. Este lăsat şi un al treilea TIR, românesc, care ajunge în ultima clipă la mal. Noi nu mai încăpem, aşa că suntem nevoiţi să aşteptăm alt bac. Noroc că apare repede. Nici nu urcăm bine pe platforma plutitoare împi
