SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe aeroportul din Praga, pasagerii romani ai unei curse de Bucuresti, adunati in sala de imbarcare, s-au asezat buluc la coada cu mult timp inainte de urcarea in avion. N-aveau nici un motiv sa se grabeasca, fiindca avionul nu pleca fara ei, si nici sa-si sufle unii altora in ceafa pentru ocuparea unui loc mai bun. N-aveau absolut nici un motiv sa formeze coada, totusi au facut-o.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe aeroportul din Praga, pasagerii români ai unei curse de Bucureşti, adunaţi în sala de îmbarcare, s-au aşezat buluc la coadă cu mult timp înainte de urcarea în avion. N-aveau nici un motiv să se grăbească, fiindcă avionul nu pleca fără ei, şi nici să-şi sufle unii altora în ceafă pentru ocuparea unui loc mai bun. N-aveau absolut nici un motiv să formeze coada, totuşi au făcut-o.
Cînd însoţitoarele de bord au purces la controlul biletelor, coada forfotea, avea de acum o viaţă proprie, o identitate. Era clasica, gălăgioasa şi imperioasa coadă românească la orice, cu tradiţionalii ei mici întreprinzători intraţi peste rînd şi cu familiarităţile născînd din vecinătăţi întîmplătoare. Împinsul la coadă, indiferent că se băgară ouă, carne sau bilete de avion, i-a dat românului prilejul de a forţa intimitatea unor necunoscuţi, de a vorbi neîntrebat şi de a căuta confirmări cu statut de proverbe ale felului în care vede el lucrurile: Ei, ce să-i faci, aşa e la coadă; Mai e puţin şi ajungem; Nu împing eu, mă împing şi pe mine alţii; E adevărat că nu ne ia nimeni locul în avion, dar orişicît...
La campionii cozilor de cartier, creierul a alertat un compartiment adormit al simţirii, iar la fruntaşii cozilor din centru, un lob a legitimităţii. Mulţi au reuşit să se afirme ca personalităţi ale cozilor, şi-au găsit în aşteptatul în van raţiunea de a fi. Coada a creat un tip de socializare, care
