Ca si in Dosarul jurnalistilor rapiti, Tradare si spionaj e o cacealma a SRI. Imediat dupa declansarea urmaririi penale (22 noiembrie 2006), s-a aflat ca procurori DIICOT au intocmit, la 8 iunie 2006, referatul de constituire a dosarului in exclusivitate pe baza unor note remise de SRI.
SRI, condus la vremea respectivă de una dintre cele mai sinistre figuri ale istoriei noastre postdecembriste, Radu Timofte, un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vîntu, numit de Ion Iliescu în fruntea instituţiei, dar trecut cu arme şi bagaje de partea lui Traian Băsescu, sub semnul eternului oportunism jegos românesc, supraveghease începînd din 2005 pe cei acuzaţi, dar şi pe miniştrii Codruţ Şereş şi Zsolt Nagy, concluzionînd că Românica lui Traian Băsescu, transformată de cel de la Anvers într-o prostituată de port industrial, fusese scena unei grave afaceri de Trădare şi spionaj: Consilierii celor doi miniştri, cu complicitatea acestora din urmă, puseseră la dispoziţia consultanţilor străini (spioni, potrivit securiştilor proşti de la SRI) date şi documente cu caracter de secret de stat. Consultanţii livrau aceste date şi documente unor firme străine înscrise la licitaţiile pentru privatizarea unor domenii strategice precum Electrica Muntenia, Hidroelectrica, Romaero, Avioane Craiova, Romtelecom, Poşta Română. Condusă de Stamen Stanchev, Reţeaua, cum s-a grăbit imediat să-i spună presa Puterii, ar fi dat lovituri mortale patriei noastre dragi.
Prefigurate de informaţiile livrate presei de DIICOT, cu grava încălcare a legii, deciziile Parchetului General s-au succedat una după alta.
După dispunerea urmăririi penale, au urmat arestările preventive şi lărgirea cercului de acuzaţi. La puţin timp după anchetarea şi arestarea consilierilor interni şi a consilierilor externi, a urmat acuzarea miniştrilor Codruţ Şereş şi Zsolt Nagy.
La 5 decembrie 2006
