Boeme în vremea interbelică, vizionare în perioada comunistă, staţiunile de la Marea Neagră „şchioapătă“ tocmai în epoca de glorie a turismului. Sursa: Ştefan Ciocan

Gherete şi terase ilegale, gunoaie, bancuri de alge şi meduze moarte, struguri din import, kitsch în vitrine şi preţuri exagerate, hotelieri şi turişti deopotrivă nervoşi pe Ministerul Mediului, al Turismului, pe guvern şi pe orice autoritate incapabilă să gândească şi să aplice cu simţ de răspundere o strategie de promovare a litoralului românesc, în comparaţie cu deja întreprinzătorii vecini de la Sud de Dunăre - acestea sunt „detaliile“ care definesc actualitatea din staţiunile de la malul Mării Negre.

Numărul turiştilor de azi, egal cu cel din Epoca de Aur

La aproape 20 de ani de la căderea regimului condus de cel dintâi locatar al domeniului de la Neptun, numărul turiştilor de pe litoral a ajuns la 2 milioane pe sezon, tot atât cât aducea Ministerul Muncii comunist, din fabricile şi uzinele Republicii Socialiste şi prin sindicatele partenere ale ţărilor din fostul bloc comunist.

Românii au devenit mai pretenţioşi. Merg în Grecia, Turcia, iar potentaţii zilei preferă plajele de la Saint Tropez, Ibiza şi visează la Miami. Boema fuge din staţiunile tradiţionale, renegă deja sufocanta Vama Veche şi-şi montează cortul sau rulota pe ultimele plaje virgine.

EMINESCU, LA MALUL MĂRII

„Lumea bună prefera Mamaia“

„Mergi la Mamaia sau la Tataia?“, este tachinarea care le vine atât de natural românilor, încât ignoră să se mai întrebe care este originea acestui nume.

„La fel ca toate poveştile populare de pe vremea stăpânirii otomane, această denumire este legată de răpirea fecioarelor creştine de către barbari şi vine din ura îndreptată împotriva emisarilor Semilunei“, explică Doina Păuleanu, director al Muze