- Diverse - nr. 148 / 30 Iulie, 2008 Din aceasta scurta introducere legata de un asemenea concept foarte complex si greu inteligibil de catre cei mai multi, ne putem da seama ca intelegerea lui Dumnezeu tine de nivelul intelectual si de cultura filosofica si teologica a celui care "indrazneste" o asemenea incercare temerara. De aceea, pentru acestia drumul cunoasterii este "presarat" mai mult cu bune intentii decat cu posibilitati reale de a fi strabatut. Un asemenea urcus in cunoastere a inceput cu primii oameni, prin intermediul primelor forme ale religiei, si cu efortul stiintei, filosofiei si, implicit, cel al teologiei. In complementaritatea lor, omul a reusit partial sa escaladeze acel zid insurmontabil de factura gnoseologica ce facea trimitere la continutul si forma divinitatii, dar care, nu de putine ori, mai mult a complicat intelegerea unei asemenea problematici complexe decat sa o simplifice. De aceea, omul simplu extrapoleaza si absolutizeaza unele atribute "perceptibile"ale divinitatii, cum ar fi puterea si vointa, fara a recurge la abordari metafizice si sterile, uneori, pentru capacitatea sa de intelegere. A incerca sa urce asemenea inaltimi cognitive este ca si cum ai pune un individ cu dizabilitati motrice sa urce Himalaya, in ciuda faptului ca pe orice fiinta rationala o caracterizeaza tendinta si dorinta de a escalada cele mai inalte piscuri ale cunoasterii _ Everestul uman. Putini sunt insa cei alesi care sa poata indeplini acest ideal cognoscibil si moral. Asemenea dorinte de "escaladare cognitiva" au caracterizat specia umana inca de la orizonturile aparitiei sale. Desigur, limitele si limitarea cunoasterii si, mai ales a instrumentelor stiintei, au limitat orizontul interpretarilor legate de o asemenea problematica atat de complexa, in spatiul speculatiilor si abstractizarilor, reflectiilor si contemplarilor care au culminat cu unele teze, te