Noi texte semnate de nume mari, printre care Arghezi, Călinescu, Noica, Stăniloae, arată compromisurile acestora în perioada de început a comunismului. Sursa: Reuters

Ocarte explozivă apărută recent, „Puterea comunistă şi exilul în oglindă“ (subintitulat „texte polemice“), conţinând texte şi documente inedite, aruncă o nouă lumină asupra dimensiunilor colaboraţionismului românesc în anii de început ai comunismului şi asupra compromisului la care mari nume ale culturii române din acea vreme au fost obligate de către autorităţi.

De la Zaharia Stancu la Nichifor Crainic

Nume ca Zaharia Stancu şi Ovid S. Crohmălniceanu, colaboratori de bază ai regimului, nu surprind, şi nici cele ale unor Arghezi, Călinescu, Cioculescu, ale căror compromisuri cu puterea sunt relativ cunoscute. Mult mai trist este cazul unor figuri esenţiale ale literaturii noastre, trecute prin ani grei de închisoare politică. Îi întâlnim pe rând în paginile cărţii, în această situaţie, pe: C. Titel Petrescu (liderul social-democrat), George Ivaşcu, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Dumitru Stăniloae şi, în fine, Constantin Noica.

După ieşirea din închisoare, ei fac aceste gesturi de bunăvoinţă faţă de Partid, prin care îşi recunosc „greşelile“ din trecut. Faptul nu trebuie să ne provoace un justiţiarism deplasat, ci este revelator pentru monstruozitatea regimului şi pentru felul în care a marcat ireversibil conştiinţele intelectualităţii româneşti. Este vizibil că aceştia semnează textele din revistă înfrânţi, obligaţi de autorităţile comuniste, şi, deşi scriu cu talent, nu au niciun pic de convingere reală în ceea ce afirmă.

Urmează „Antologia ruşinii“

Volumul este editat de cercetătorii Nicolae Merişanu şi Adrian Majuru şi apare sub egida Institutului Naţional pentru Memoria Exilului