Tragedia vazuta de aproape Pentru a descrie prin ce trec oamenii din Rachiteni nu e nevoie sa exagerezi, ci doar sa privesti si sa asculti. Vine din nou ploaia. Pamintul, oricum, nici macar nu se mai cunoaste si nu e nimic de facut. Nerabdarea, dar mai ales asteptarea, ii macina pe satenii din Rachiteni. Disperarea lor este cu atit mai mare cu cit nu stiu ce s-a intimplat cu gospodariile lor. Doar banuiesc si spera. "Vreau sa ma lase sa-mi dau apa afara din beci si din casa", se roaga de jandarmi unul dintre barbatii sinistrati. Afara din casa lui sau a oricarui alt vecin din Rachiteni nu este insa decit si mai multa apa. Tragedia prin care trec satenii de pe malul Siretului a devenit problema nationala. Este pe toate canalele de stiri si poate de aceea tinde sa pice in derizoriu: Iarasi sinistrati... Si totusi, dincolo de senzational ramin oamenii si nici macar imaginile nu mai pot exprima grozavia ce s-a abatut asupra lor. "Anul trecut seceta, iar acum inundatii. Insa apele nu le poate nimeni opri. Inghit totul prea repede", a declarat Daniela Gherca, femeia care a fugit din calea apelor cu familia, caruta si un cal. Cind am plecat ieri dimineata din Iasi era un soare nebun. Primul semn ca s-ar intimpla ceva care nu este in regula in judet a aparut la Tirgu Frumos. Drumul spre Roman era inchis si toate autoturismele erau redirectionate spre Pascani. Totusi ne-am incercat norocul si am condus pina dincolo de Oteleni. Nu era chip sa mai inaintam. La citiva kilometri, strada era acoperita de apa. Pe locul culturilor s-au aciuat broaste, care oracaiau in voie in bataia soarelui. Nu se putea ajunge in zona nici pe la podul de la Miclauseni, care era impracticabil. Era clar. Rachitenul nu numai ca era sub apa, dar era si inconjurat de ape, iar singura cale de acces sigura in zona era prin Mircesti. In sat nu avea voie sa intre nici un localnic. Mai ramasesera doar citiva