La şase ani de când s-a născut, agora artelor arhitecturii se conturează din nou, la 1 al lui Gustar. Tradiţia spune că, înainte vreme, craiovenii chefuiau şi se veseleau cu mâncare şi băutură, la câte un răscruci. Cuvântul, pur oltenesc, nu e nimic altceva decât o întretăiere de drumuri, de data aceasta, între diverse arte... O suită de mici spectacole, „picturi zgomotoase în armonii colorate“, cum le numeşte amuzat pictorul Silviu Bârsan, proiecţii de fotografii cu lumea, cu locurile de odinioară ale Craiovei şi jazz împletit cu idei fi-vor prezentate la acest sfârşit de săptămână, începând cu ora 19.15, pe străzile urbei. „Un alt fel de exprimare, care vrea să amintească faptul că mai sunt şi greieri, nu numai furnicuţe“, rezumă maestrul, unul dintre cei trei iniţiatori, esenţa evenimentului. „S-a petrecut întâi cu şase ani în urmă, când eu, tat-al dracilor, arhitectul Cristian Ciomu şi baritonul Victor Gomoiu - care, din păcate, azi nu mai e - am pus la cale, pentru prima oară, refacerea Răscruciului de altădată. Vineri, vom porni de la Galeriile de Artă, unde este Răscruciul Mic, traversăm Piaţa Prefecturii, Lipscanii şi ne oprim la Biblioteca Omnia, la Răscruciul Mare“, povesteşte Silviu Bârsan, păşind cu siguranţă pe treptele-vitralii care duc spre atelierul de vară din curtea situată undeva în Catargiu. „Jos e cel de vară-vară“, rosteşte, deschizând uşa. Înăuntru, o viaţă. De om, de artist. Pe perete, în stânga, cetatea unde ar vrea să trăiască, Veneţia lui cuprinsă într-o pânză. Umbre de femei, curbe şi contururi agăţate în frânghii sau rezemate de ziduri, surprinse de pensule în vopsea albastră. Un disc vechi de pick-up stă spânzurat şi bate în ritmul timpului. Pe un suport din lemn, zeci de bidoane, mânjite sau umplute cu amestec de culori. Sprayuri, borcane şi lădiţe cu tuburi: roşii, albastre, negre, verzi, galbene... O placă din lemn e martora cău