Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, generalul de armata Gheorghe Avramescu, erou al Brailei rapus miseleste in 1945
Nascut la 26 ianuarie 1884 la Botosani, intr-o modesta familie, Gheorghe Avramescu a ales cariera militara, urmind Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1908. Comandant de pluton, apoi absolvent al Scolii Speciale de Infanterie (1911), Avramescu a fost promovat locotenent si incadrat in Regimentul 38 Infanterie "Neagoe Basarab" dislocat la Braila. In februarie 1913, s-a casatorit cu Adela (Gologan) de care-l va desparti doar moartea, in 1945. Dupa campania din Bulgaria, din 1913, Gheorghe Avramescu urmeaza un timp Scoala Superioara de Razboi, apoi se intoarce la Regimentul 38, indeplinind functia de comandant de companie. In timpul marelui razboi, ia parte - in calitate de comandant de batalion - la luptele de la Parachioi-Calaici, Mulciova, Perveli si Muratan (Dobrogea), unde este ranit la bratul drept (octombrie 1916). S-a intors pe front dupa o luna, distingindu-se in timpul bataliei pentru Bucuresti si in timpul retragerii spre Moldova. Pentru faptele sale in aceasta prima etapa a campaniei, Avramesc
