Horia Roman-Patapievici: "Raspunsul meu la scrisoarea deschisa pe care mi-a adresat-o Herta Müller si-a ratat tinta: nu a reusit sa declanseze o dezbatere nici asupra statutului public al informatorului care nu a facut crime, nici asupra valabilitatii punctului de vedere adoptat de ICR, acela al obligatiei asumarii, de catre institutiile liberale, a unei pozitii de neutralitate morala".

Desi ultima chestiune ar fi putut fi readusa in discutie prin declansarea scandalului legat de expozitia „Freedom for Lazy People. Un omagiu adus streetart-ului romanesc (18-25 august 2008)“, organizata de ICR New York, nimeni, dar riguros nimeni nu a observat ca reprosurile aduse Institutului Cultural Roman de catre autorii denuntului politienesc erau facute din perspectiva ideii ca o institutie a statului roman ar trebui sa sprijine „arta nationala“, „arta decenta“, „arta cuviincioasa“ etc. In strategia cu care am relansat activitatea ICR in 2005, am dezavuat in mod explicit aceasta perspectiva: aceea ca institutiile de cultura ale statului trebuie sa aiba o agenda, in functie de care sa imparta activitatea cetatenilor-artisti in „buna“, daca arta lor e considerata „nationala“, si „rea“, daca arta lor displace celor care se cred depozitarii „nationalului“ in cultura. Am vrut sa scot cultura de sub „nationalizarea“ abuziva la care a fost supusa de catre statul comunist, pentru care valoare poate avea numai ceea ce este recunoscut in mod oficial.

Nu e nicio inovatie in pozitia pe care am adoptat-o: este reafirmarea neutralitatii morale a institutiilor statului liberal, teza bine-cunoscuta teoriei politice clasice, pe care marxismul o declara „ideologie“ si, deci, o considera falsa, iar multiculturalismul, pe urmele lui, o considera nu doar falsa, ci de-a dreptul reactionara (multiculturalismul sustinand teza ca statul trebuie sa adopte explicit agenda „progresist