Fiecare Olimpiadă a avut eroii ei, apăruţi parcă din neant. EVZ vă propune astăzi un prim nume de sportiv care ar putea da lovitura pentru România: halterofilul clujean Antoniu Buci (18 ani).

ADOLESCENTUL-MACARA

Acesta provine dintr-o familie săracă, de muncitori, şi dacă nu ar fi ajuns în sala de haltere ar fi devenit, probabil, fotbalist.

Prietena sa, Daniela Berchi, practică de asemenea halterele, dar nu a reuşit calificarea la Olimpiadă. Triplu campion european la juniori în 2007, recordmen continental la 62 de kilograme, Toni Buci n-a fost ocolit de reprezentanţii media, atraşi deopotrivă de potenţialul său sportiv, dar mai ales de numele său.

EVZ: Involuntar, numele tău se reţine uşor. O să ni-l amintim mult timp după Beijing?

Toni Buci (amuzat): Să ştiţi că n-am avut probleme din pricina numelui, la şcoală sau la antrenamente. Ce, are curaj cineva să râdă de mine? Nu vezi ce muşchi am?

Toni, ce aşteptări ai de la prima ta Olimpiadă? „Smulgi“ o medalie?

Va fi aproape imposibil, dar eu sper să termin între primii zece. Acesta este obiectivul meu.

Cât de mult ridici într-o zi normală de antrenament?

În medie cam zece tone, e o meserie grea (râde).

Eşti născut în ’90, n-ai apucat să te antrenezi cărând sticlele cu lapte lăsate la coadă. Ai „prins“ măcar câteva plase cu sifoane şi sucuri de la tec?

E, mă mai trimiteau ai mei la piaţă, că eram cel mai puternic din casă.

1,61 metrieste înălţimea lui Toni Buci, sportiv care cântăreşte 62 de kilograme. El ridică, la antrenamente, 10 tone pe zi

Corespondenţă din Beijing