Anaïs NIN Foc. Din jurnalul dragostei (necenzurat) Traducere de Luana Schidu Editura Humanitas, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2006, 478 p. Anaïs NIN Incest. Din jurnalul dragostei (necenzurat) Traducere de Luana Schidu Editura Humanitas, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2006, 468 p. Anaïs NIN Henry şi June. Din jurnalul dragostei (necenzurat) Traducere de Luana Schidu Editura Humanitas, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 264 p. În orice sertar tematic am încerca să-i găsim un loc, Anaïs Nin pare să dibuiască mereu fundul dublu al compartimentului şi să se strecoare în afara lui. Aşa cum nici o categorie nu reuşeşte s-o includă pe de-a-ntregul, Anaïs este în acelaşi timp o victimă a acestei maturităţi intangibile, în postură de eternă crisalidă ce nu se poate desăvîrşi. Muză/creator, romancieră/memorialistă/ critic literar, feministă/soţie întreţinută/ bigamă, Anaïs Nin jonglează necontenit cu rolurile, într-un vîrtej cîteodată obositor pentru privitor, dar, paradoxal, rareori pentru protagonistă. Ca scriitoare, Anaïs Nin are un statut cel puţin ingrat, nebeneficiind de o recunoaştere „oficială“ (The Oxford Companion to English Literature nu o menţionează deloc, de exemplu), dar nici de una „afectivă“ în branşă: o voce de greutatea conaţionalului Javier Marias o cataloghează deschis drept una dintre marile impostoare ale literaturii. Ca memorialist, obiceiul de a rescrie şi de a reveni ulterior asupra unelor părţi din jurnal, cît şi faptul de a fi publicat întîi şi întîi o versiune trunchiată, fără descrieri şi nici măcar aluzii privind relaţiile ei amoroase, ridică unele îndoieli asupra sincerităţii jurnalului, supranumit şi The Liary de către cei care nu îi acordă nici un fel de credibilitate. În fine, nici lumea academică cu care Anaïs a tot cochetat, pe post de critic literar, în tinereţea sa europeană, şi, mai apoi, spre sfîrş