Calea Griviţei deţine un variat patrimoniu identitar şi arhitectural, important pentru evoluţia urbană a Bucureştiului, dar acesta trebuie conservat şi pus în valoare.

Calea Griviţei deţine un variat patrimoniu identitar şi arhitectural, important pentru evoluţia urbană a Bucureştiului, dar acesta trebuie conservat şi pus în valoare. Cu o istorie de secole, această arteră devenise în perioada interbelică cea mai agitată stradă a Capitalei, mai ales în preajma Gării de Nord, întrucît "p-aci, lumea nu se plimbă, aleargă. Şi se bate. Spre deosebire de celelalte străzi, Calea Griviţei se trezeşte mai de dimineaţă, o dată cu sosirea primelor trenuri. La ora şase, agitaţia e mare. La şapte, găseşti grătar şi prăvălii deschise. Dacă vrei să tîrgui ceva, în Calea Griviţei poţi tîrgui orice, este recomandabil să nu-ţi arăţi intenţia, toţi negustorii ies în uşă şi strigă la dumneata, te poftesc, te roagă, te ameninţă. Aproape toată strada, cît este de lungă, e plină de prăvălii, de hoteluri, de cîrciumi şi de frizerii. Trebuie să te gîndeşti că în Calea Griviţei, dacă găseşti orice, trebuie să te şi aştepţi la orice. Uneori ai impresia că te afli în plină revoluţie, că se dau aici lupte de stradă, mai ales că de vreo doi ani primăria sectorului şi societatea de telefoane, pe rînd, o desfundă cînd într-o parte ca să cîrpească un canal, cînd alta, ca să mai adaoge un cablu", scria ziaristul Mircea Damian în 1935.

Nu departe de această agitaţie erau cele două clădiri asupra cărora ne-am oprit atenţia. Casele din Calea Griviţei numărul 58 (actual 54) şi numărul 56 (actual 52) proiectate de acelaşi arhitect constructor, primeau autorizaţia de construcţie în anul 1889, la 29 iulie, respectiv la 19 iunie fiind construite simultan. Dacă despre casa de la numărul 54 am vorbit în numărul anterior, continuăm cu imobilul de la numărul 52.

Casa Lespezeanu

În